Abuz de autoritate în Consiliul Local Cernavodă? Agentul Poliției Locale Liviu Dospinescu a încercat să împiedice filmarea unei ședințe publice

Ședința Consiliului Local Cernavodă din data de 27 noiembrie 2025 a început cu o scenă care ridică serioase semne de întrebare cu privire la respectarea legii și a drepturilor fundamentale ale presei.

Înainte de debutul ședinței, jurnalistul prezent pentru documentare video a fost împiedicat să își instaleze echipamentul de către agentul Poliției Locale Liviu Dospinescu, care, potrivit martorilor, a intervenit în repetate rânduri pentru a bloca filmarea.

Această intervenție ridică suspiciuni privind posibile încălcări ale legislației în vigoare, în special ale prevederilor referitoare la libertatea presei și transparența instituțiilor publice.

📌 Ce spune legea?

Conform Codului Administrativ – Legea nr. 57/2019, art. 138:

• alin. (1): ședințele consiliului local sunt publice;
• alin. (6): accesul mass-media la acestea este liber, fără aprobare, vot sau condiții suplimentare.

Mai mult, Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public garantează dreptul cetățenilor și al presei de a documenta activitatea autorităților publice.

📌 A încălcat agentul legea?

Fapta agentului poate fi analizată în raport cu următoarele norme:

• Art. 30 din Constituție – interzice orice formă de cenzură.
• Art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului – garantează dreptul la informare.
• Legea 155/2010 privind Poliția Locală – stabilește obligația agenților de a proteja ordinea și legalitatea, nu de a limita accesul presei.
• Art. 297 Cod Penal – Abuz în serviciu – aplicabil dacă se constată că funcționarul a împiedicat exercitarea unui drept prevăzut de lege.

Deși doar organele judiciare pot stabili existența unei infracțiuni, comportamentul agentului Liviu Dospinescu poate fi încadrat ca:

🔸 depășirea atribuțiilor,
🔸 restricționarea accesului la informații publice,
🔸 încălcarea obligațiilor profesionale,
🔸 încălcarea drepturilor constituționale ale cetățenilor și ale presei.

📌 Concluzie

Cazul nu este despre un trepied, o cameră sau un jurnalist.

Este despre o instituție publică și reprezentanții ei, care au ales să trateze transparența nu ca pe un drept garantat prin lege, ci ca pe un privilegiu pe care îl pot acorda sau refuza după bunul plac.

Iar când o administrație ajunge să se teamă de camerele de filmat, întrebarea corectă nu mai este:

„De ce vrea presa să filmeze?”

Ci:

„Ce vrea administrația să nu se vadă?”