In timp ce multe administrații locale se plâng de lipsa fondurilor pentru investiții, la Cernavodă s-a întâmplat exact invers: aproximativ 14 milioane de euro ar fi fost returnați necheltuiți la București, deși orașul are în jur de 18.000 de locuitori – adică aproximativ 6.000 de familii.
Întrebarea firească este: ce efect ar fi avut acești bani dacă erau investiți într-un proiect energetic local (de exemplu, un parc fotovoltaic municipal + scheme legale de sprijin pentru populație), în loc să se întoarcă nefolosiți?
Mai jos este un studiu orientativ, bazat pe cifre și ipoteze prudente din surse publice, care arată ce „reducere echivalentă” a facturii putea obține, anual, fiecare familie.
De ce primăria nu poate da „curent gratuit”, dar poate scădea factura legal
În România, o primărie nu poate plăti pur și simplu energia tuturor cetățenilor, „la liber”, fără criterii și fără un cadru clar – ar fi un risc major la audit (Curtea de Conturi) și pe zona de ajutor de stat.
Dar există o cale legală și modernă, folosită în multe locuri din UE:
- investiții în producție proprie (fotovoltaice pe terenuri ale UAT-ului, pe clădiri publice, parc solar),
- urmate de mecanisme reglementate (parteneriate/entități comunitare, programe sociale țintite, proiecte de eficiență energetică etc.) care duc la costuri mai mici pentru comunitate.
Studiu: ce înseamnă 14 milioane € transformați în panouri solare
Ipoteze de calcul (conservatoare)
- Cost investiție fotovoltaic utilitar: în 2024, proiectele utility-scale sunt frecvent estimate la ~0,6–0,8 milioane €/MW. Private Finance for the SDGs
→ Luăm o medie simplă: 0,7 mil. €/MW. - Randament / potențial solar în Dobrogea (zona Mării Negre): România are resursă solară bună, iar litoralul/Dobrogea e între regiunile cele mai favorabile. Wikipedia+1
→ Pentru producție, o aproximare uzuală pentru sud-est este ~1.200–1.400 kWh/kWp/an (adică 1,2–1,4 GWh/MW/an). (Ca instrument de estimare, PVGIS al Comisiei Europene este standard în industrie.) joint-research-centre.ec.europa.eu+1
→ Folosim 1,3 GWh/MW/an. - Consum mediu anual pe locuință în România: diferențe există, dar România e în zona ~1,8 MWh/locuință/an în comparațiile europene. odyssee-mure.eu
- Preț la energie: ofertele comerciale și discuțiile despre prețuri arată valori în jurul ~0,69 lei/kWh pentru energia activă (la care se adaugă tarife/taxe), iar analizele pentru perioadele post-plafonare duc frecvent spre ~1,03–1,15 lei/kWh cu TVA. ENGIE+1
→ Pentru un calcul rotund, folosim 1,1 lei/kWh ca „preț final orientativ”.
1) Câtă putere solară se putea construi din 14 milioane €?
Dacă 1 MW costă ~0,7 mil. €:
- 14.000.000 € / 700.000 € ≈ 20 MW instalați (parc fotovoltaic municipal).
(În practică, depinde de racordare, teren, proiectare, licitații, dar ordinul de mărime rămâne relevant.)
2) Câtă energie produce anual un parc de ~20 MW în Dobrogea?
Cu 1,3 GWh/MW/an:
- 20 MW × 1,3 GWh/MW/an = 26 GWh/an
- adică 26.000.000 kWh/an
3) Ce înseamnă asta pe familie (6.000 familii)?
- 26.000.000 kWh / 6.000 familii ≈ 4.333 kWh/familie/an
Asta e important: 4.333 kWh/an este peste consumul mediu estimat de 1.800 kWh/an/locuință. odyssee-mure.eu
Deci, în termeni de energie „echivalentă”, proiectul ar fi putut acoperi integral consumul mediu al unei familii, dacă exista un mecanism legal/tehnic de alocare/compensare în favoarea populației.
4) Cu cât putea scădea factura anuală a unei familii?
4.333 × 1,1 = 4.766 lei/an/familie
≈ 397 lei/lună/familie.
Concluzia studiului: 14 milioane € nu înseamnă „cadouri”, ci facturi mai mici ani la rând
Un parc fotovoltaic municipal de ~20 MW ar fi produs, într-un an obișnuit, energie suficientă încât, împărțită echitabil la cele ~6.000 de familii, să însemne:
- o reducere echivalentă de ~165 lei/lună/familie (scenariu prudent, până la consum mediu),
- sau, în termeni strict matematici, o cotă energetică și mai mare (scenariu maxim teoretic).
Iar asta fără să vorbim de efectele secundare:
- bani rămași în economie locală,
- independență energetică parțială,
- investiție care produce 20–25+ ani,
- imagine publică puternică: „orașul care și-a transformat excedentul în facturi mai mici”.
Miza reală: de ce nu s-a făcut?
Când o primărie returnează milioane necheltuite, apar două întrebări de interes public:
- De ce nu au existat proiecte mature (teren, studii, racordare, licitație) care să absoarbă banii?
- De ce nu s-a construit o strategie energetică locală, mai ales într-un oraș din Dobrogea, zonă cu potențial solar foarte bun?
O concluzie incomodă, dar necesară
Lipsa unor astfel de investiții strategice nu poate fi explicată doar prin „neatenție” sau „conjunctură”, ci ridică o problemă mult mai profundă legată de resursa umană din administrația locală. În ultimii aproximativ zece ani, angajările din cadrul aparatului administrativ au fost frecvent contestate în spațiul public ca fiind realizate pe criterii de nepotism și loialitate politică, nu pe bază de competență profesională. Sunt numeroase situații în care rude, apropiați sau membri de partid ar fi ajuns în funcții-cheie, inclusiv în departamente care ar fi trebuit să genereze proiecte majore de investiții. Mai grav, persoane implicate activ în campanii electorale ar fi fost ulterior recompensate cu posturi în administrație, fără a avea expertiza necesară în domenii precum fondurile europene, energia sau planificarea strategică. Rezultatul este vizibil: incapacitate administrativă, lipsă de viziune și milioane de euro returnate necheltuite, în timp ce cetățenii continuă să plătească facturi mari și să suporte costurile incompetenței instituționalizate.