Într-un oraș în care administrația ar trebui să fie despre responsabilitate și viziune locală, criteriile după care sunt numiți oamenii în funcții par să spună o altă poveste.
La Cernavodă, tot mai des, apartenența politică pare să conteze mai mult decât experiența sau legătura reală cu comunitatea.De când atribuțiile de primar au fost preluate de viceprimarul Cătălin-Marian Apostol, administrația locală a început să se reconfigureze.
Nu neapărat în jurul unor obiective clare pentru oraș, ci în jurul unor nume care au, în primul rând, un element comun: apartenența politică.
Numirea unui consilier personal din afara orașului, Nicolae Avramescu, domiciliat în Brașov, a fost doar primul semnal. Pentru mulți dintre localnici, întrebarea a venit firesc: nu există oameni în Cernavodă capabili să ocupe astfel de poziții?
A urmat desemnarea lui Ionel Caracuda în funcția de city manager. Și în acest caz, criteriile par cel puțin discutabile. Într-o administrație care ar trebui să funcționeze pe bază de competență, alegerea unui om a cărui principală recomandare pare a fi afilierea politică ridică semne serioase de întrebare.
Un caz similar poate fi observat și în zona sistemului medical local. La conducerea interimară a spitalului din Cernavodă a fost adusă Ramona Tudor, din Medgidia, acolo unde, potrivit unor informații din spațiul public, relația sa cu managementul unității medicale s-ar fi deteriorat.
Numirea ridică, din nou, întrebări legate de criteriile care stau la baza acestor decizii: este vorba despre competență și continuitate administrativă sau despre o simplă redistribuire de cadre, în funcție de conjuncturi și conexiuni? Într-un domeniu sensibil, unde stabilitatea și profesionalismul sunt esențiale, astfel de mutări nu pot trece fără semne de întrebare.
Cernavodă devine, treptat, un oraș în care deciziile importante sunt luate de oameni fără o legătură reală cu comunitatea. Oameni care nu au crescut aici, nu au construit aici și, poate cel mai important, nu vor rămâne aici pentru a răspunde consecințelor.În tot acest timp, tinerii din Cernavodă — cei care cunosc orașul, problemele lui și realitățile de zi cu zi — rămân spectatori.
Fără acces, fără șanse reale, fără perspective într-o administrație care pare deja ocupată.Se vorbește adesea despre nevoia de implicare a noii generații. În practică, însă, ușile par să se deschidă mai ușor pentru cei cu susținere politică decât pentru cei cu competență.