In orașul nostru minunat, unde democrația locală ar trebui să fie vie, vocală și transparentă, există un personaj care merită o medalie — poate chiar două — pentru obediență absolută, disciplină și capacitatea rară de a executa ordine fără să clipească: Mihai Popa, consilier local și, în timpul liber, om de serviciu loial la centrala nucleară din Cernavodă… pardon, operator specializat.
Domnul Popa s-a remarcat recent în Consiliu nu prin inițiative, nu prin proiecte, nu prin idei, ci printr-o performanță de top: a ridicat mâna EXACT când trebuia. Dacă există o disciplină olimpică numită Ridicare de Mână la Semnalul Șefului, Mihai Popa nu doar că ar fi pe podium — ar lua aur, argint și bronz simultan.
În ședința în care presa a fost cât pe ce să fie dată afară, Popa a fost acolo, la datorie, gata să voteze exact ceea ce i s-a spus. Nu întrebi, nu comentezi, nu deranjezi — doar aprobi. Pentru el, libertatea presei pare să fie doar un concept exotic, probabil auzit într-un documentar.
Se spune că, dacă primarul ar spune în ședință „Cine votează ca de mâine toate ședințele să se țină în pivniță, cu lumina stinsă și telefoanele confiscate?”, Mihai Popa ar fi primul cu mâna sus, eventual întrebând timid:
👉 „Să votăm o dată sau de două ori ca să iasă sigur?”
Iar ca bonus, domnul consilier activează și la centrala nucleară. Acolo, șefii spun: „Apasă butonul X”. Popa apasă. În Consiliu, primarul spune: „Votează Y”. Popa votează. Rutina perfectă. Disciplina atomică.
În concluzie, Mihai Popa nu e doar un consilier.
Este un simbol.
Un exemplu pentru generațiile viitoare de politicieni supuși.
Un monument viu de executat ordine, nu idei.
Să nu ni-l fure cineva la București — acolo asemenea abilități sunt aur curat.
Sursa foto: Facebook/ Mihai Popa